sâmbătă, 7 octombrie 2017


Te-am visat în culori...
De departe erai verde-pădure,
la tine încă nu venise toamna. 
M-am apropiat să te privesc în ochi.
Seninul lor şi haina-pădure
le nedefinea culoarea...
Cu cât mă apropiam,
îți vedeam aura: solară şi strălucitoare.
Erai atâta mister şi frumusețe 
în toate aceste culori,
încât am crezut că eşti Înger.
Când te-am luat în brațe, 
ți-am descoperit interiorul.
Era roşu-pasional, iar sângele 
îți alerga prin vene
ca un izvor de munte.

Ce să fac? 
Niciodată nu te-am văzut aşa...
Cred că te voi pune într-un
sertar al inimii, să nu te pierd!
L-am umplut cu tine, învăluit
în toate culorile...
Acolo este curcubeul iubirii, 
iar eu, inima mi-am îmbrăcat-o
cu tine, pentru zilele reci.
* * *
Când m-am trezit,
culorile dispăruseră. 
Rămăsese doar un gri trist
de-atâta toamnă...
Mi s-a părut 
că te zăresc prin ceață, dar...
visul s-a pierdut 
și odată cu el, ai dispărut şi tu...

Deşi nimic n-a fost real,
sertarul în culori de Înger
va rămâne întru veşnicie
curcubeul iubirii,
în visul meu cel colorat.

Chiar dacă ai plecat...

T.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu