sâmbătă, 9 iunie 2018

Moartea şi... zaibăru'





Acum trei zile bate cineva în ușă. 
Merg, dau drumul şi... reacția mea a fost să strig: WTF! WTF! (a se traduce cum traducea Irina Nistor pe casetele video: "ce dracu'...?!")
- Sunt Moartea. Deschide laaaarg uşa! Am venit! (deşi semăna cu Carla's Dreams, fără floricele pe față)
- Da' Brad Pitt a fost ocupat? zic, mirată.
- Vezi cam multe filme. Deschide odată!
Cam tristă că nu arăta ca Brad Pitt şi nici măcar cu Carla's Dreams nu aducea, deschid uşa. Larg. Să intre şi coasa. 
Intră, privi atentă în stânga şi în dreapta, mustăcind a mulțumire.
- Cum vrei să mori? mă întrebă...
- Da' eu nu vreau să mor... încă.
- Atunci ce-aş căuta eu la tine, te-ai întrebat? Crezi că am timp de pierdut? 
- Mă gândesc... să... mai... stăm puțin de vorbă... înainte de...
- Ce să vorbim, mă rog?!
- Uite, îți spun niște bancuri cu olteni. 
- Nop! Oltenii îmi plac, d'aia vin la ei prima dată.
- Sau îți cânt. (oh, nu, nu Marșul Funebru!) Uite: "huop, huop... ieroina, huop, huop... ieroina, huop, huop... ieroina mieaaaa..."
- Ssst! Taci! Mă omori cu melodia asta!
- Hai să vorbim despre fotbal! (stig a jale...)
A acceptat. Despre Pițurcă ai auzit, no? Pițurcă... Piți... Cum... care e ăla?!
Piți, cel mai bun jucător cu mingea și cu alba-neagra de pe plaiurile oltenești. Piți Genialu', ăla care se semnează cu formula lui Einstein : 3,14 ți... 
Şi a început Moartea să râdă, că era gata-gata să moară, dacă nu-i dădeam o gură de zaibăr... Îi plăcu zău, îi plăcu! Îl beu pe tot. Apoi se așeză pe scaun şi mă rugă să-i mai vorbesc, că-i place nebunia mea şi vorba lungă.
- Bineeee... Hai să vorbim despre...
- Politică! Sunt moartă după ea! Mă încântă politica voastră.
Mă întrebai dacă nu cumva e o capcană... Dacă Moartea e #rezist?
Încep uşor cu... Veorica Vasilica, 20-20, Tăriceanul, mustăți dese, Liviu Vasilică (fie-i țărâna ușoară!), Cucuveaua mov, o Portocală, Costa Rica, Be 1 teve, Antene multe, Realitatea zilei, de!
- Stop! Spune-mi despre Werner ceva!
Aoleoooo... Asta e precis #rezist ! 
- Păi... e domnul prezident... nu ştiu... mi-e... DNA cumva... teamă... SRI...
- Spui sau te ridic imediat?
- Oleleuuu, spun tot! (simțeam rece pe şira spinării - același sentiment l-am avut când a ieșit Băsescu preşedinte.) 
Începui.
- Acultă: Werner este maMutul nostru. Adică Marele Mut. Vorbeşte rar ca să se înțeleagă. A avut 6 case, acum are tot 6, cu Cotroceni cu tot. Și mai vrea și Palatul Victoria. Atunci fi-va fericit! 
Din 365 de zile, 300 e în vacanță, iar când apare, se luminează Bucureștiul cu mașinile ălea care fac " ni-no, ni-no..." 
E profesor de fizică, dar când rânjeşte zici că te lasă corigent. La şcoală a lipsit de la litera i. De acolo și expresiile lui celebre: peroadă, milearde, consileri... şi multe altele... atent să fii!
Vorbind, nu observasem că Moartea era să moară iar ... de râs! Îi mai dădui un zaibăr şi o apucă iar râsul. Mă... îmi zisei, zaibăru' ăsta te scapă de moarte! 
- Hă, hă...hi, hi...hu, hu...he, he...ho, ho...
După ce râse în toate vocalele, vru să-i cânt. Ce credeți că vru?...
-  Huop, huop... ieroina, huop, huop... ieroina, huop, huop... ieroina mieaaaa...
Am început s-o îndrăgesc, aş mai fi ținut-o cu mine, dar zisă că are treabă, că merge după oameni şi îmi jură că n-o să-i mai ia pe olteni primii.
Pffff, ce miracol și cu zaibăru' ăsta! 
Mă scăpă de Moarte! Şi tot neamu' oltenesc!

- Huop, huop... ieroina...

T. 

Acesta a fost un pamflet?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu